La me frunti

A guardari sta frunti pari un scoghiu
dunni ci rumpi l’unna di lu mari;
ci sù spaccazzi chini di curdoghiu
e patacchi di suli, tantu amari!
Putissi giudicalla, ma nun voghiu,
la cunsignu a li nostri marinari
chi a forza di bistemi e di prièri
fabricaru sti versi mei sinceri.

Sta frunti mia, chi sta supra la nasca,
nsuvarùta di sali e di burrasca.

_____

di Vincenzo Licata

spacer

Leave a reply