Sarafinu

Murìu, puru Sarafinu.
Iddu, ca di saristanu,
ni vitti armi e armuzzi
acchianari a strata du campusantu,
e picciriddi vattiàrisi
all’artaru cu ll’ogghiu santu.

Murìu, puru Sarafinu.
Omu ladiceddu
a taliallu cu suli,
ma figghiu divotu
a la terra e a lu Signuri.
Sempri rittu
comu cannileri fumusu,
e mutu comu pisci
crisciutu nta ll’ùmmira.
Na vita campata, accussì:
cu ll’amuri stinnutu
comu linzolu o balcuni,
e u cori ammucciatu
comu diamanti nto baùli.

Murìu, puru Sarafinu.
Ca, cu ddi manu luonghi
e du uocchi avvavaluciati,
faceva scrùsciri a campana
da chiesa matri;
pi cùrriri dduoppu
a puliziari organu e vanchi.

Di certu, vulau ‘nparadisu,
si c’ia, comu quarcunu dici.
Piccatu, piccatu,
picchì uora, nuddu fa cchiù
scrùsciri i campani;
e u purtuni di la chiesa ranni
lu chiùrinu i parrini,
cu li facci siddiàti.

_____

di Santi Geraci

La poesia “Sarafinu” si è classificata come finalista nella sezione poesie a tema libero in dialetto del Premio Nazionale di Letteratura e Poesia “Vincenzo Licata – Città di Sciacca” – Edizione 2010

spacer

Leave a reply