Lu gelsuminu da za Maruzzedda

Quann’era picciridda iu cantava,
‘nta lu finistruneddu m’affacciava
tra lu basilicò e lu rampicanti
e mi sintìa davveru na cantanti.

Lu pubblicu sicuru ‘un mi mancava,
li vicineddi mi ricìanu: “Brava!”
e io cantava ancora cchiù cuntenti.
Era felici e nun pinzava a nenti.

Me matri mi cusìa li vistineddi.
Me frati disignava machineddi.
Me patri chi m’abbrazza e chi mi vasa
e dici: “Sì la festa di sta casa!”

La strata era un teatro, e tutti quanti
eramu attori e pubblicu paganti.
Acchiana u suli e acchiana lu sipariu…
…e s’illumina tutto lu scenariu.

L’arcu di petra, lu cutticchiu, u puzzu.
Rintra ‘na iaggia canta n’acidduzzu.
Linzola bianchi stinnuti a lu ventu.
Lu profumu di l’aria ancora sentu.

Cu puliziava avanti a la so porta,
cu vinnìa l’ova ch’avìa ‘nta la sporta.
C’era cu arrinnuvava lu criscenti,
cu chiacchiariava senza fari nenti.

Lu gelsuminu da za Maruzzedda
inchìa di sciàuru tutta la vanedda
e ‘a za Gnazzidda cu li figghi schetti
davanti a porta chi facìa quasetti.

Fimmini schetti ci n’eranu assai,
e li riscussi nun finìanu mai…!
Ognuna si sintìa ch’era ‘a cchiù bedda
e la chiù corteggiata da vanedda.

Quannu passava qualchi giovanottu
nun vi lu ricu soccu succirìa…
“Matri, ma pi cu passa stu picciottu?
Talìava a idda. No….taliava a mia!”

Poi c’era sempri chidda cchiù sparlisa
chi ci liggìa la vita a li passanti…
“Talìa la tizia chi camina tisa,
pari ‘na santa e mmeci avi l’amanti!”

La zà Vitidda, di la porta allatu,
la giacca a la rivessa si mittìa,
Me matri ci ricìa : ” ’un ti n’hai addunatu?”
Idda: “ospiti aspettu”, e poi rirìa.

Li masculiddi iucavanu a mmileca,
li fimmineddi mmeci a mosca ceca,
ma tutti ni ‘ncantavamu a talìari
quannu me patri si mittìa a pittari.

‘Nta lu cuttigghiu lu muru era rittu
e a iddu ci facìa di cavallittu.
Na seggia, li pinzeddi , li culura,
tuttu era prontu già pi la pittura.

Na tila di linzolu ‘nta lu muru
di quannu agghiorna finu a quannu è scuru
e tutta Sciacca, vista di lu mari,
araciu araciu si virìa spuntari.

Sunnu atri tempi, ma di lu passatu
‘nta lu me cori tuttu è disignatu,
e li profumi di l’infanzia mia
li tegnu chiusi rintra na bunnìa.

Ora, ogni tantu, quannu finu finu,
sentu lu sciauru di li gelsuminu,
tuttu ritorna . Provu nostalgia.
Ma è sulu un pezzu di la vita mia!
_____
di Antonina Amico

La poesia “Lu gelsuminu da za Maruzzedda” si è classificata al secondo posto nella sezione delle poesie a tema libero in dialetto del Premio Nazionale di Letteratura e Poesia “Vincenzo Licata – Città di Sciacca” – Edizione 2010

spacer

Leave a reply