LA VAMPATA

Appena la citati fu nfurmata
chi lu sò candidatu avìa vinciutu,
fici di ligni e paghia na vampata
abballannu e gridannu: <<Evviva Mutu!
Viva!>> Gridàù di cori, entusiasmata,
comu siddu na grazia avissi avutu.
E li picciotti, primi nta ssu jocu,
furmaru un circu tunnu nta ddu focu.

Cummuvutu lu nostru deputatu
pi ringraziari a tutti s’affacciau.
E dda paghia, c’avianu svampuliàtu,
l’umbra di lu sò corpu ci stampàu.
Nfacci lu muru, tuttu ntunacatu
si vitti grossu comu un mammaddàu.
E dissi dintra d’iddu: <<Sugnu granni
pi sta vittoria mia, nta tutti banni!>>

Isàu lu vrazzu, e l’umbra di lu muru
na culonna pi vrazzu ci stampàu.
La testa nica, tra l’umbra e lu scuru,
na vutti di secentu divintàu.
Anchi la vucca, ch’era nica puru,
a na pignata la rassumighiàu.
E lu sò pettu, ch’era un mandulinu,
la cuperta parìa d’un brigantinu.

Finìu la paghia, e tutta dda vampata
si fici nica nica e s’astutàu.
Sula na lampa elettrica addumata
sta vota l’umbra vera ci stampàu.
La fudda, ch’era ancora entusiasmata,
ddu fenomenu stranu nun guardàu.
Nun s’addunàu chi dd’umbra colossali
era un focu di paghia elettorali.

_____

Torna all’indice delle poesie………………..Torna all’indice della sezione dedicata a V. Licata

Leave a reply