Quann’era picciridda iu cantava, ‘nta lu finistruneddu m’affacciava tra lu basilicò e lu rampicanti e mi sintìa davveru na cantanti. Lu pubblicu sicuru ‘un mi mancava, li vicineddi mi ricìanu: “Brava!” e io cantava ancora cchiù cuntenti. Era felici e nun pinzava a nenti. Me matri mi cusìa li...
Nov142010