UN PIZZUDDU DI MUDDICA

La casa mia campau di sulu pani,
picchì di sulu pani si campava,
quannu lu mari ‘un dava,
me patri, cuntrariatu, bistimiava.
Ma doppu si pintìa:
“Signuri pirdunatimi, Maria!”

Una sira d’invernu
La paranza lassàu nfunnu la stisa,
picchì lu mari puru bistimiava;
la varca unn’affranchìu mancu la spisa
e me matri prigava.

Comu trasìu me patri,
cu l’occhi chini di fangu e di sali,
mi parsi comu quannu
l’unna di lu gran mari,
si isa, arruzzulìa,
e mmiscata di àliga e di rina,
scasa li scoghi e scoti la marina:
“Sangu di la … “.
Lu nomu nun lu dicu,
mi gnuniàvi e mi fici nicu nicu.

Di la sacchetta d’un falàri biancu,
vagnatu di li lagrimi d’amuri,
me matri, pasta antica,
mi detti un pezzu tantu di muddìca
e dissi: “Ringraziamu lu Signuri!”.


_____

Torna all’indice delle poesie………………..Torna all’indice della sezione dedicata a V. Licata

Leave a reply